Psiholog
Anca Pavalache

Familia este un sistem, membrii ei se influențează reciproc. O schimbare în comportamentul unuia dintre aceștia ca urmare a unei suferințe determină modificări la toți ceilalți membri. Un copil agitat, care nu ascultă, care nu poate fi „strunit” se comportă așa uneori pentru că el nu știe să spună că sunt lucruri care nu funcționează în acea familie. Însă nici părinții nu văd disfuncționalitatea familiei.

Copilul suferă, simptomele lui sunt reale, însă au o cauză inconțientă, emoțională. În cursul terapiei se poate descoperi că a apărut un nou membru în familie, că părinții se ceartă, că părinții sunt separați sau în curs de a divorța, că este agresat fizic sau emoțional la școală, etc.

Pe lângă aceasta, de-a lungul generațiilor se transmit și sunt preluate inconștient de la predecesorii noștri, unii pe care nu am ajuns să îi cunoaștem, comportamente, frici, adicții, traume, obsesii, cogniții care ne influențează în felul cum relaționăm cu ceilalți.

În psihoterapia de familie persoana, în întregul ei, este abordată ca fiind parte dintr-un întreg mai mare, familia. Familia este un sistem. Fiecare membru influențează și este influențat de către ceilalți. Prin urmare, o familie care va înțelege și accepta influența reciprocă a membrilor ei, va accepta că fiecare persoană din familie are un rol și poate fi de folos atunci când unul dintre ceilalți are de rezolvat o problemă ( sau mai multe).

Este ideal ca la ședințele de psihoterapie să participe toată familia ( sau cât mai mulți membrii ai acesteia ). Astfel fiecare persoană poate participa la conversație, poate să exprime gânduri și sentimente. Ascultându-i pe ceilalți, poate să înțeleagă modul în care au trăit ceilalți aceleași experiențele, punctul lor de vedere, să le respecte nevoile sau să facă schimbări pentru a îmbunătăți relațiile cu aceștia. Se poate observa dinamica relațiilor, modul în care sunt indeplinite rolurile din familie. Există însă și situații în care nu pot fi aduși toți membrii familiei în terapie. Cu toate acestea participarea numai a unuia singur ( terapie individuală) aduce beneficii care vor fi resimțite, în timp, de toți componenții unei familii. 

Familiile sunt diferite și au probleme specifice. Sunt multe situațiile în care un psihoterapeut poate fi un ghid, pentru că doar clientul (familia) dispune de ceea ce îi este necesar pentru a realiza schimbarea, deși uneori nu poate vedea asta.

Așadar, dacă răspunsul tău este „da”în următoarele situații:

Este necesar să ne mutăm în aceeași localitate sau în alta;

Așteptăm un nou membru al familiei;

Copilul nostru nu se adaptează la școală;

Comunicare între membrii familiei este defectuoasă;

Există frecvent conflicte între părinți sau între părinți și copii;

Nu sunt înțelese și acceptate nevoile mele (soț, soție, copil/ii);

Nu sunt de acord cu modul în care se utilizează banii în familia noastră (shopping, prea multe activități ale copilului, tata ține toți banii și îi gestionează așa cum crede el de cuviință, etc)

Resursele financiare reduse au dus la tensiuni;

Unul dintre membrii familiei are o dependență (de alcool, de droguri, de medicamente, de jocuri de noroc, etc);

Copii nu își duc la îndeplinire treburile casnice care li s-au atribuit;

Există divergențe în organizarea treburilor casnice

Nu putem să stabilim limite față de bunici, unchi, mătuși, care iau hotărâri în numele părinților cu privire la copiii din familie, la treburile casnice, la modul de organizare a timpului liber, etc)

Nu suntem de acord în decizii cu privire la educarea copiilor: grădinița/școala/liceul/facultatea pe care să le urmeze, activitățile extracurriculare ( sport, cercuri științifice, dans, etc);

Un membru al familiei suferă de o boală terminală sau a suferit un traumatism care îl împiedică să mai funcționeze normal;

Am pierdut un membru al familiei;

Părinții trec printr-o separare/ printr-un divorț.

se recomandă ca familia să apeleze la psihoterapie.

Pentru a merge împreună pe acest drum, în prima ședință:

Este ideal ca, cel puțin la primele2,3 ședințe de psihoterapie, să participe toată familia ( sau cât mai mulți membrii ai acesteia ). Astfel fiecare persoană poate participa la conversație, poate să exprime gânduri și sentimente. Ascultându-i pe ceilalți, poate să înțeleagă modul în care au trăit ceilalți aceleași experiențele, punctul lor de vedere, să le respecte nevoile sau să facă schimbări pentru a îmbunătăți relațiile cu aceștia. Se poate observa dinamica relațiilor, modul în care sunt indeplinite rolurile din familie. Se stabilesc problemele și așteptările lor.

Psihologul va analiza așteptările familiei  și va aprecia cât sunt de realiste aceste așteptări. Îm preună vor stabili obiective rezonabile și realiste.

De asemenea, se va analiza și compatibilitatea pe care o are familia cu psihologul, pentru a vedea dacă lucrul împreună poate fi productiv.

Ședințele următoare se vor desfășura separat cu fiecare membru al familiei, terapeutul de familie căutând să descopere cât mai multe perspective cu privire la despre cauzele ce au contribuit la apariția problemelor în familie.